Autor Subiect: IMPORTANŢA JOCULUI ŞI A JUCĂRIILOR LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ  (Citit de 8 ori)

Th3Mirr0r

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 560
  • Karma: +0/-0
  • Gen: Bărbat
  • "Mirror mirror on the wall"
    • Vezi Profilul
    • Universul Artei - Colțul de Literatură
IMPORTANŢA JOCULUI ŞI A JUCĂRIILOR
LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

[Referat]

ABRUDAN SIMONA RODICA- Profesor psihopedagog
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPECIALĂ HUEDIN, JUD. CLUJ

"Jocul ocupă un rol foarte important în viața copiilor noștri. Activitățile ludice trebuie încurajate pentru a avea copii sociabili, cu un sentiment al valorii de sine adecvat, gata să facă faţă provocărilor pe care le întâlnesc zi de zi la grădinţă, la despăriţile de persoanele dragi, pe terenul de joacă. Copilul este foarte interesat de orice joc care i-ar putea stimula capacităţile şi care l-ar putea ajuta să dezvolte ceea ce a asimilat. Aşadar, jocul are roluri fundamentale în dezvoltarea copilului:
   Este dovada bunei sale sănătăţi fizice, emoţionale, sociale şi intelectuale;
   Permite crearea unor conexiuni importante pentru adaptarea copilului la mediu;
   Este cel mai bun mijloc de învăţare; prin joc copilul învaţă uşor, fără să îşi dea seama;
   Pe lângă plăcere, jocul produce stimularea organelor de simţ şi-i oferă copilului posibilitatea să parcurgă un mare număr de informaţii, care vor face parte din experienţa copilului;
   Facilitează concentrarea atenţiei și permite crearea de legături sociale;
   Structurează şi dezvoltă potenţialul imaginativ şi creativ al copilului.
Studiile din domeniu arată că o jucărie trebuie să ofere copilului posibilitatea de a-şi exersa capacităţile potenţiale care permit trecerea de la o etapă a dezvoltării la alta- exemplu: în jurul vârstei de patru luni, bebeluşul este capabil să fie preocupat de explorarea propriului corp, să fie interesat de urmărirea de obiecte noi şi colorate câteva minute, să întoarcă capul la auzul unor sunete, în direcţia din care provin acestea. Aşadar, pentru a permite dezvoltarea copilului, jucăriile potrivite acestei vârste trebuie să fie atrăgătoare din punct de vedere vizual (culoare, formă, mărime), să fie sigure de manipulat (materiale moi, piese mari), să permită stimularea senzorială complexă (tipuri de suprafeţe diferite la pipăit, lumini moderate ca intensitate, sunete de fecvenţă medie şi caracteristice limbii materne a copilului).
O jucărie trebuie să ofere contexte similare realităţii, în care copilul să-și poată exersa capacităţile de rezolvare a problemelor din viaţa reală. În jurul vârstei de 5 – 6 ani, jocurile cu personaje imaginare, figurine, obiecte care substituie sau miniaturizează viaţa reală (maşinile, vasele de gătit, trusele medicale, costumaţiile de balerină/ poliţist), poveştile sau după caz desenele animate, benzile desenate şi nelipsitele jocuri pe calculator - cu alte cuvinte jocurile simbolice - au o mare pondere în activităţile zilnice ale copiilor noștri.
Practic, realitatea copilului este structurată de aceste jocuri, iar întrebarea pe care este bine să ne-o punem este cum anume, utilizând anumite jucării, să formăm la copil anumite deprinderi utile şi în viaţa reală. Pe bicicletă nu scrie mare ”stil de viaţă sănătos” şi nu este dotată cu avertizoare de prudenţă, iar jocurile nu se instalează singure pe calculator; felul în care introducem aceste jucării în viaţa copiilor (cască şi alte echipamente de protecţie, expediţii în natură în familie, pe biciclete) sau modul cum participăm noi înşine, fie ca simpli spectatori, fie ca actori sau chiar regizori secunzi ai jocurilor imaginare, determină la copil o anumită semnificaţie suplimentară ataşată jocului respectiv. Astfel, să ne gândim ce ar putea înţelege un copil de 6 ani care primeşte un joc pe calculator pentru că toată lumea îl joacă, este cel mai scump şi are o grămadă de monştri pe care trebuie să-i ucidă cu diferite arme, iar acest joc este obţinut cu uşurinţă de la părinţii săi pentru care contează doar dorinţa stringentă a fiului.
Dacă vom continua exerciţiul de imaginaţie, putem să-l vedem pe acelaşi copil neprimind jocul respectiv, motivându-se inadecvarea pentru vârsta sa, dar primind în schimb un joc pe care trebuie să-l instaleze împreună cu fratele mai mare, pentru care i se dă o limită de timp în care va fi jucat, care poate fi jucat împreună cu familia şi care, având tot personaje supranaturale, îl ajută pe copil să controleze anumite stări emoţionale negative mai intense, cum ar fi furia.
O jucărie trebuie să încurajeze exprimarea emoţional-creativă şi să consolideze sau să potenţeze anumite talente native ale copiilor. Astfel de activităţi de joc presupun utilizarea de instrumente muzicale, instrumente de desen, pictură, colaje, modelaje, costume de dans popular/contemporan, aeromodele, diferite truse de traforaj. E bine ca părinții să folosească aceste „jucării” şi acasă. Ele nu trebuie cumpărate doar cu titlul de obligativitate a listelor întocmite de doamna educatoare pentru grădiniţă. Copiii nu trebuie forţaţi să urmeze talentul părintelui, ci trebuie încurajați să desopere din varietatea de activităţi, pe cele care-i produc cea mai mare plăcere sau la care simt că se pricep cel mai bine. În caz contrar, jocul devine o corvoadă și își pierde rolurile sale benefice putând constiui chiar un factor care împiedică dezvoltarea armonioasă a copilului."


[ABRUDAN SIMONA RODICA]
Bibliografie
1.   Băban, A. (2001). Consiliere educaţională – Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Imprimeria Ardealul, Cluj –Napoca.
2.   Preda, V., Dumitrana, M. (2005). Programa activităţilor instructiv-educative în gradiniţa de copii, Editura V&I , Bucureşti.
3.   Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii. (2008).  Să construim împreună cei 7 ani... de acasă. Modul pentru părinţi şi educatori.
4.   Ştefan, C, Kallay E., (2007). Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, Ghid pentru părinţi. Editura ASCR, Cluj –Napoca.

Th3Mirr0r